Introducere Neamul Șoimăreștilor este o nuvelă epică scrisă de Mihail Sadoveanu, publicată pentru prima dată în 1915. Acțiunea se petrece în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, pe fundalul istoric al luptei dintru Țara Românească și Imperiul Otoman. Romanul explorează teme precum vitejia, libertatea, dragostea de țară și răzbunarea, toate reunite sub codul de onoare al boierimii moldovenești și al haiducilor.

Povestea îl are în centru pe Lăpușneanu , un boier mândru și viteaz, supranumit „Șoimul”, care trăiește pe moșia sa din Șoimărești. După ce este nedreptățit și alungat de domnitorul Moldovei, Ilie-Vodă , Lăpușneanu se retrage în codrii Bârsei, unde devine căpitan al unei cete de haiduci. Alături de el sunt credincioșii lui oameni, printre care și vestitul Ursu .

Finalul nuvelei îmbină justiția poetică cu tristețea: după ce își atinge scopul, Lăpușneanu moare, lăsând moștenire urmașilor săi nu averi, ci povara și noblețea unui nume curat. Nepotul său, Iorgu, rămâne să ducă mai departe legenda Șoimăreștilor.

Tema centrală a nuvelei este . Lăpușneanu este hotărât să se răzbune pe domnitor pentru ocara suferită. În acest demers, primește ajutorul lui Iorgu , un tânăr nepot de-al său, și al mamei acestuia, Smaranda , care păstrează cu sfințenie tradițiile familiei.